Sau, mai bine spus, povestile. Pentru ca “Dansez pentru mine?” asta este. O poveste din mai multe povesti dansate unele cu, altele fara legatura intre ele.
Un spectacol care cuprinde proiectii, teatru, interpretare vocala in momente cheie, toate reunite in dans. Un dans care apartine, timp de o ora, rand pe rand, procesului vietii, iubirii, violentei, seductiei, visului, si uneori satirei. Toate avand, insa, in centru, OMUL.
OMUL nostru, aflat initial in contemplarea “enciclopediei” miscarii, poate deveni, tot prin miscare, orice.
Confruntare de vechi si nou.
Barbatul ce se impune prin violenta in fata femeii.
Neputinta femeii in fata agresivitatii careia, din iubire, nu-i poate raspunde decat cu supunere deznadajduita.
“Cuceritorul” devenit bufon ridicol in fata unei inimi frante si indiferente.
Plasmuire de vis.
Comic si pamflet al unei realitati dominate de cliseu si superficialitate cu pretentii de arta.
